Mesajul

Pițurcă înfundă totul în tunelul timpului. Tăcerea adâncă de după Euro nu era altceva decât o lehamite. Recunoaște, pur și simplu îi fugise entuziasmul, ca un pui de somn în crucea nopților-cuptor din acest august. Dar i-a trecut, părea să se felicite în conferința de presă de luni de la Mogoșoaia. Cele două luni de la meciul sterp cu Olanda au trecut greu, cu convulsii, cu înțepături, dar au trecut, acesta era mesajul selecționerului. Era iarăși calm, senin, zâmbitor și, bineînțeles, același pumn de fier când vine vorba de antrenamentele ferecate cu zece lacăte, chiar și înaintea unui amical cu Letonia.

Mesajul nu se întâlnește însă deloc cu declarațiile triste și hotărâte de numai cu câteva zile în urmă. „Plec în 2010”. Își cosmetizase cutele amărăciunii de pe frunte și nu prea. Ceva tot îl apăsa, îl rodea, acel ceva pe care s-a străduit luni să-l arunce într-un con de umbră, în derizoriu. Războiul rece cu Mutu, intrat în faza blogurilor și reactualizat, misterios doar în aparență, săptămâna trecută după ce fiecare și-a revăzut sferele de influență pe care poate conta. Mesajul lui Pițurcă aduce cumva cu imboldul lui Luis Aragones la adresa lui Fernando Torres: „ai acum trei săptămâni să te bucuri. După Euro scapi de mine”